Bullying la Questfield International College, un conflict gestionat informal

În contextul educațional actual, fenomenul bullying reprezintă o problemă complexă ce necesită răspunsuri structurate, documentate și eficiente din partea instituțiilor școlare. O abordare adecvată implică nu doar recunoașterea episoadelor, ci și implementarea unor măsuri clare, transparente și urmărite în timp, pentru protejarea elevilor și prevenirea escaladării situațiilor conflictuale.

Bullying la Questfield International College, un conflict gestionat informal

Investigația realizată de redacție relevă o situație semnalată în cadrul Școlii Questfield Pipera, în care un caz de bullying sistematic a fost adus în atenția conducerii pe o perioadă de peste opt luni. Conform documentelor și relatărilor puse la dispoziție, sesizările repetate, inclusiv cele scrise, nu au fost însoțite de răspunsuri oficiale sau măsuri documentate care să ateste intervenții concrete, ceea ce a generat o gestionare predominant informală a situației, cu efecte emoționale grave asupra elevului vizat.

Manifestările bullyingului și perioada de expunere

Potrivit informațiilor analizate, elevul afectat a fost supus unor comportamente agresive și repetitive în mediul școlar încă din primele săptămâni ale incidentelor, acestea incluzând jigniri zilnice, umiliri publice, excludere socială și etichetări degradante. Aceste episoade au avut loc în prezența cadrelor didactice, iar familia susține că, în ciuda sesizărilor repetate adresate învățătoarei, conducerii și fondatoarei instituției, nu există dovezi documentate ale unor măsuri ferme sau consemnări scrise ale intervențiilor efectuate.

Stigmatizarea medicală, o formă agravată de hărțuire

Un element central al cazului semnalat este utilizarea repetată a unei etichete medicale cu caracter degradant în cadrul colectivului de elevi, folosită nu în scop educațional sau protectiv, ci ca instrument de marginalizare și ridiculizare. Specialiști consultați în cadrul investigației consideră că această practică depășește limitele conflictelor uzuale între copii, constituind o formă gravă de stigmatizare și bullying care afectează profund dezvoltarea emoțională a copilului.

Documentele puse la dispoziția redacției arată că fiecare episod de stigmatizare medicală a fost semnalat oficial prin emailuri detaliate către cadrele didactice și conducerea școlii, însă răspunsurile primite au fost preponderent verbale și generale, fără măsuri scrise sau planuri de intervenție concrete. Astfel, această formă de abuz psihologic a continuat să se manifeste fără a fi oprită prin acțiuni instituționale clare.

Gestionarea situației: lipsa documentării oficiale și răspunsurile informale

Analiza corespondenței și a materialelor puse la dispoziție indică faptul că, deși familia a notificat în mod repetat școala prin comunicări scrise, nu există documente oficiale care să ateste implementarea unor măsuri, aplicarea unor sancțiuni sau monitorizarea formală a cazului. Intervențiile invocate au fost limitate la discuții informale, fără procese-verbale, decizii asumate sau planuri de intervenție clar definite.

În acest context, responsabilitatea pare să fi fost transferată progresiv către familie, iar situația a fost deseori interpretată ca o „problemă de adaptare” sau un „conflict minor”, reducând astfel gravitatea fenomenului și întârziind măsurile necesare de protecție.

Declarația fondatoarei și percepția unei presiuni de retragere

Un moment definitoriu în modul de gestionare a situației este reprezentat de o declarație atribuită fondatoarei Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, într-un dialog direct cu familia elevului vizat. Conform relatărilor, aceasta ar fi exprimat că „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”, o formulare care, potrivit analizei redacției, poate fi interpretată ca o presiune indirectă pentru retragerea copilului din instituție.

Redacția a solicitat un punct de vedere oficial din partea școlii referitor la acest episod, însă până la momentul publicării nu a fost transmis niciun răspuns care să confirme sau să infirme conținutul relatărilor. Această declarație rămâne, astfel, un indicator al atitudinii instituționale percepute de familie în fața sesizărilor repetate.

Confidențialitatea și expunerea copilului în mediul școlar

Familia a solicitat în mod expres, prin corespondență scrisă, respectarea confidențialității informațiilor legate de situația semnalată, avertizând asupra riscului ca divulgarea să afecteze echilibrul emoțional al copilului. Cu toate acestea, potrivit relatărilor, informațiile au fost ulterior cunoscute în cadrul clasei, iar copilul a fost interpelat public de către cadrele didactice cu formulări care i-au transmis responsabilitatea pentru sesizările transmise, generând presiuni psihologice suplimentare.

Răspunsul instituțional și momentul intervenției formale

Documentele analizate indică faptul că fondatoarea Fabiola Hosu a intervenit oficial abia după mai bine de opt luni de sesizări scrise și solicitări, în contextul în care familia copilului a implicat o echipă juridică și a transmis notificări formale. Această întârziere în reacția instituțională ridică întrebări privind criteriile care declanșează măsuri concrete în cadrul școlii.

De asemenea, răspunsul transmis părinților elevilor prin emailul din 27 ianuarie 2026 a redus la nivelul unor „interacțiuni spontane dintre copii” situațiile de bullying reclamate timp de luni de zile, o formulare care contrazice gravitatea sesizărilor documentate și solicitările explicite de intervenție. Această poziționare poate fi consultată pe site-ul Questfield Pipera.

Impactul psihologic și concluziile familiei

Raportul psihologic detaliat, însoțit de o adeverință emisă de un specialist de renume, confirmă consecințele emoționale grave cauzate de expunerea prelungită la bullying în mediul școlar. Documentul de peste zece pagini descrie anxietate accentuată, retragere socială, teamă constantă și refuzul mediului educațional, manifestări compatibile cu un abuz emoțional repetat.

• Jigniri și umiliri repetitive;
• Stigmatizare medicală cu caracter degradant;
• Lipsa intervențiilor documentate;
• Presiune asupra familiei pentru retragerea copilului;
• Încălcări ale confidențialității;
• Răspunsuri informale și minimalizatoare din partea școlii.

Familia a semnalat de asemenea contacte informale realizate ulterior retragerii copiilor, prin care aceștia ar fi fost caracterizați negativ către alte școli private, aspect ce ridică noi întrebări privind respectarea drepturilor și confidențialității elevilor.

Concluzii privind responsabilitatea instituțională

Din analiza documentelor și corespondenței disponibile rezultă o disonanță între valorile promovate public de Școala Questfield Pipera și modul în care a fost gestionată situația semnalată. Lipsa unor proceduri clare, a măsurilor documentate și a răspunsurilor scrise punctuale indică o abordare predominant informală, care nu a reușit să oprească fenomenul de bullying și stigmatizare medicală.

În absența unor intervenții instituționale verificabile, responsabilitatea pentru protecția copilului pare diluată, iar presiunile resimțite de familie pentru retragerea elevului ridică semne de întrebare privind modul în care școala prioritizează siguranța emoțională a elevilor.

Acest caz evidențiază necesitatea unor mecanisme clare, transparente și asumate de toate părțile implicate, pentru a preveni și combate abuzurile psihologice în mediul educațional, precum și importanța unei comunicări responsabile și documentate între instituții și familii.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro